About Me
|
Being human that is my crime
|
Interests
Favorite Movies
A beautiful mind, Gladiator, DareDevil, Buttefly effect, Passion on the Christ, The notebook.
|
Favorite TV Shows
The Fab Life of (vh1), Pimp my ride, Friends, Cronica Carcotasilor
|
Favorite Books
Memoirs of a Geisha- Arthur Golden, DaVinci`s Code- Dan Brown, Enigma Otiliei, Contesa Dracula- Sanchez, Ion Minulescu- citesc cu placere toata poezia lui
|
Journal
 
Ultimii ani de viaţă m-au îmbătrânit, mi-au cenzurat impulsurile, m-au echilibrat, în sensul că n-am mai făcut imediat ce-am simţit, ci doar după ce-am gândit. Mi-am pierdut emoţiile şi le-am înlocuit cu gesturile din tratatele morale ale societăţii. Ziua sunt „aşa cum trebuie”, dar noaptea, la întunericul lumii, mă răzvrătesc şi îmi spun că a trăi "cu măsură„ înseamnă de fapt a muri lent. Au existat în mine, trebuie să recunosc, limite pe care nu le-am depăşit niciodată. Şi pe care, poate, nici n-am avut tăria să le înfrunt. M-am obişnuit cu ele sau m-am complăcut în mediocritatea lor. De fapt, se pare că în fiecare dintre noi stă la pandă un Procust care ne retează elanurile, care ne amendează pasiunile, care ne atrage atenţia de cate ori suntem pe punctul de a savarsi „o nebunie”, că nu trebuie să depăşim „măsura”. N-am fost învăţaţi oare, că a păstra „măsura” e o dovadă de echilibru, de înţelepciune? Or, de aici nu e decât un pas până la a crede că trebuie să trăieşti cu ochii la acul cântarului, considerand suspectă orice pasiune ieşită din comun. Am crezut mereu că sunt lucruri pe care se cuvine să le fac şi lucruri pe care trebuie să le evit. Gândul nu era rău în sine. Numai că, din păcate, am luat din el partea care m-a ferit de riscuri, de imprudenţe prea mari şi am plătit un preţ prea mare dorinţei de a rămane „o femeie respectabilă”. M-am ferit, de prea multe ori, de pasiune. Pentru că ce e pasiunea, nu este decat o formă de exces. Nu există pasiuni "moderate”. Pasiunea autentică nu poate fi trăită „cu măsură”. Dar ştiu că pentru a împlini un destin trebuie să pui la bătaie întreaga ta fiinţă, fără limite şi reţineri. Eu nu mă pot lăuda cu” nebuniile” mele. Au fost „nebunii” înţelepte, cuminţi, modeste. A existat un Procust în mine, care m-a împiedicat să exagerez. Dar azi ştiu. Ştiu că o lume pusă la dispoziţia lui Procust, adică dispusă să facă totul „cu măsură”, ar fi o lume insuportabilă. Cine s-ar mai îndrăgosti, de exemplu, într-o asemenea lume, „nebuneşte”? Cine ar mai vrea să rişte într-o lume în care regula ar fi să-ţi păzeşti pielea? Am trăi cu siguranţă într-o lume perfect mediocră, în care nimeni n-ar vrea să dorească, să creadă, să iubească „prea mult”. Azi ştiu. Ştiu că orice reuşită adevărată e construită pe un exces. Nu se poate evita mediocritatea fără a avea, cel puţin, o pasiune, o credinţă în exces. De fapt, chiar neîmplinind ce ne-am dorit, excesele ne lasă o consolare: că nu ne-am frustrat singuri. Şi cine stabileşte limitele între care un om îşi poate cultiva iluziile. A visa „prea mult” este oare o nebunie? A crede „prea mult” este reprobabil? A iubi „prea mult” e oare, un păcat? Pentru mulţi „pragmatici”, înţelepciunea înseamnă arta de a trăi cu un minim de risc şi cu un maxim de egoism. Eu cred că nicio pasiune, nicio credinţă, nicio obsesie, dacă sunt trăite până la capăt, n-au cum să fie reprobabile. Noi, din păcate, ne modelăm viaţa nu doar prin ceea ce facem, ci, mai ales, prin ceea ce nu facem. Prin ceea ce nu îndrăznim să dorim şi să visăm. De ce am învăţat atât de tarziu că o „nebunie” frumoasă valorează infinit mai mult decât un întreg tratat de ” înţelepciune”?
|
|
|
|
Add as a Friend
Send Message
Leave Comment
Add to Favorites
Report Abuse
May I know your name,Please!
I'm Thai.
Did you ever visit Thailand?
I'm glad to meet u !